Beneficiile Masticului asupra organismului
Considerată fiind insula lui Homer, Chios este una dintre cele mai mari insule din Marea Egee şi aparţine Greciei.
Arbustul de mastic (Pistacia lentiscus var Chia) este veşnic verde, trăieşte peste o sută de ani şi este specific zonelor din Mediterană, Peninsula Iberică, Franţa, Turcia şi Israel. Insula Chios are însă o particularitate. Datorită climatului special al acestei regiuni şi compoziţiei solului din sudul insulei, arbustul de mastic produce o raşină naturală renumită în întreaga lume pentru proprietaţile sale unice. Când trunchiul arborelui este crestat, el începe să „lăcrimeze” o răşină aromată.
O legenda medievală spune că arborii de mastic au început să plângă atunci când Sfântul Isidoros a fost torturat sever de către romanii care cuceriseră insula.
Masticul a fost recoltat timp de cel puțin 2.500 de ani începând din Antichitatea Greacă. Prima mențiune a „lacrimii” de mastic a fost făcută de Hipocrate. Hipocrate a folosit masticul pentru prevenirea problemelor digestive, în răceli și ca apă de gura. Împărații romani foloseau masticul, împreună cu miere, piper și ou în vinul condimentat conditum paradoxum. În perioada Imperiului Bizantin, comerțul cu mastic a fost monopol imperial. În Imperiul Otoman, sultanul cerea să i se trimită cele mai bune recolte de mastic la haremul lui.
Producţia de mastic s-a dezvoltat după secolul al XIV-lea când, sub ameninţarea invaziei otomane, Imperiul Bizantin a cedat insula comercianţilor genovezi. Aceştia au reuşit să sistematizeze producţia şi comercializarea masticului. După cucerirea insulei de către otomani, locuitorii din Chios au plătit acestora (cu mastic) tribut în natură. Cristofor Columb a vizitat insula în secolul al XV-lea şi, de atunci, masticul a devenit cunoscut în întreaga Europa sub marca Chios.
Locuitorii din regiunea mediteraneană au folosit masticul ca medicament pentru boli gastro-intestinale timp de mai multe mii de ani. Medicul grec şi botanist Dioscoride a descris proprietăţile medicinale ale masticului în tratatul său „De Materia Medica”.
Uleiul de mastic este un ulei esenţial rar, un „diamant în stare brută.” Are efect terapeutic antimicrobian, antiseptic, antispastic, astringent, diuretic şi expectorant, iar recent s-a descoperit că are potenţial anti-cancerigen (pulmonar, prostată).
Masticul este cunoscut de mii de ani pentru beneficiile sale precum vindecarea gastroenteritei, prevenirea cariilor si eliminarea infectiilor fungice.
Printre beneficiile cele mai cunoscute ale masticului se numara :
– tratarea refluxului gastroesofagian, dovedindu-se ca masticul reuseste sa neutralizeze aciditatea in esofag, protejandu-l de disconfort si deteriorare;
– trateaza tulburarile digestive, avand efecte antibacteriene si antiinflamatorii puternice. Aceasta rasina ajuta la ameliorarea balonarii, a simptomelor bolii Crohn si a sindromului intestinului iritabil, distrugand totodata si bacteriile daunatoare;
– distruge Helicobacter pylori, bacteria care este cauza dominanta a ulcerului peptic, iar cercetarile au aratat ca peste 40% din populatie ar fi infectata cu aceasta bacterie. Masticul distruge aceasta bacterie, ajutand la revenirea si vindecarea ulcerului gastric;
– ajuta la scaderea colesterolului LDL, fiind eficient pentru reglarea acestuia;
– protejeaza dintii si gingiile sanatoase, dovedit fiind ca masticul este un antibacterian, motiv pentru care este inclus si in pastele de dinti si apele de gura pentru a combate bolile gingivale. Aceasta rasine previne si reduce acumularea placii bacteriene si distruge bacteriile daunatoare din cavitatea orala, prevenind de asemenea si ulcerele de la nivelul cavitatii bucale.
– masticul este de ajutor si pentru piele, nivelul ridicat de antioxidanti si compusi antifungici ajuta la pastrarea sanatatii pielii. Ajuta la reducerea daunelor radicalilor liberi, vindeca iritatiile pielii si incetineste imbatranirea acesteia;
– pastreaza ochii sanatosi, ajutand la prevenirea glaucomului;
-studiile au aratat ca guma de mastic a ajutat la incetinirea cresterii tumorilor si previne dezvoltarea celulelor maligne, mai ales in cancerul pulmonar si de prostata.